Deşi iniţial mi-am propus să vorbesc despre altceva, în timp ce mă gândeam la o formulare potrivită pentru acel ceva mi-am amintit de o întâmplare petrecută zilele trecute.
Fiind în curs de angajare, am fost nevoită să-mi scot cazierul... m-am dus frumuşel la poliţie, am vazut că-mi trebuie un timbru fiscal şi o chitanţă de la trezorerie şi am plecat după timbru. Ajunsă la poşta de lângă mine, domnişoarele de acolo m-au îndrumat către o altă locaţie deoarece ele nu mai aveau timbre de 1 leu.
Am plecat către a doua poştă (şi aceasta destul de aproape de mine, dar necunoscută până în acel moment). Când am intrat, domnişoara bătrână de acolo m-a ignorat o vreme... Deh, avea treabă cu un coleg - îi spunea să-i mai aducă şi ei nişte saci când mai trece pe acolo (probabil că n-avea în ce să-şi pună porumbu'). După ce şi-a dat seama că mă uit urât la ea... m-a întrebat ce vreau. I-am răspuns că am nevoie de un timbru fiscal de 1 leu. Răspunsul ei? Lasă banii acolo şi ţi-l dau eu.
Ce pot să spun... Este clar că domnişoara cunoştea sintagma: Clientul nostru, stăpânul nostru. A fost bine instruită pentru a ocupa acel post... Şi nu voia să fure nişte saci, doar îi lua cu împrumut.
4 comentarii:
:))) Posta Romana....cu functionari aidoma secretarelor de prin facultati...ave, ave
Pai nu stiai ca sacii costa o avere? Si ca daca te poate ajuta un coleg iesi mai ieftin? Ca de nu se gasesc pe piata, ca in perioade anterioare '89.
:P
ce nu stiati voi domnisoarelor e ca acei saci erau destinati corespondentei si nicidecum uzului personal, iar in legatura cu oficianta cred ca i s-a cam acrit de nesimtirea clientelei romanesti
Oh da :) intr-adevar este o greseala sa te astepti sa fii tratat normal atunci cand doresti sa achizitionezi ceva... si sigur sigur era vorba despre saci destinati corespondentei odata ce discutia s-a purtat la modul "pai ti-am adus data trecuta" "shhhhht"... Ce ti-e si cu clientela romaneasca... of of of
Trimiteți un comentariu