Amintiri...

Din când în când mă apucă nostalgia şi îmi doresc să aflu ce mai fac prietenii mei de prin străinătăţi... Acesta este unul dintre acele momente şi tocmai am trimis un semese la o prietenă din Spania. N-am nici cea mai vagă idee dacă mai are acel număr de telefon... Nu am mai vorbit cu ea de câtiva ani... Cine ştie pe la cine ajunge (sau nu ajunge) mesajul... Cosmoteu' meu susţine că mesajul a ajuns... Acum aştept... (tocmai am tresărit acum câteva clipe când boxele mele au făcut urât, am luat telefonul în mână şi era o prietenă care voia să treacă pe la mine... aşa că... mai aştept)

Eh... între timp, fiind, după cum spuneam, într-un moment de nostalgie... m-am apucat să mă uit printr-un caieţel cu amintiri (ştiu, patetic)... Şi am găsit pe acolo mesaje de la foşti colegi de liceu... Căutând, din unul în altul, am ajuns să aflu că o colegă de la muncă se ştie cu un fost coleg şi că a terminat aceeaşi şcoală ca mine... ie-te cum află lumea lucruri noi...

Banner

Ieri, cand am plecat şi eu liniştită la prima mea şedinţă de masaj (AU)... am ajuns spre capătul străzii pe care locuiesc şi, prins de doi copaci era o chestie maaaare şi roşie pe care scria "Te iubesc Biblicos" (sau ceva de genul...) iar pe partea cealaltă "La Mulţi ani Bianca"... Ce dulceeeeee :)) tre' s-o iubească destul de mult acest individ pe Bianca odată ce s-a căţărat prin copaci să prindă bannerul... Sau poate a dat-o în bară foaaarte rău şi aceasta e modalitatea lui de a-şi cere scuze... Who knows?

It's friday...

Yeey, vine weekendul. Şi totusi... Bleah... Cică merg la shopping. I hate it. Ştiu că nu-s normală dar asta este, aşa-s io...

Mă tot chinui de câteva zile să schimb designul blogului... sper să termin weekendu ăsta...
Can't wait to get home...

Fotoşop

După o zi atât de... plină de rapoarte, o ceartă cu pisica pentru a-mi câştiga dreptul de a folosi tastatura şi mouse-ul şi un restart la PC (că deh, nu mai mergea tastatura)... pusă faţă-n faţă cu blogul, realizez că template-ul pe care l-am ales este ceva mai obositor decât mă aşteptam.

Aş vrea să-mi creez ceva... că tot mă chinuie pe mine talentu cu fotoşopu... dar duc lipsă de timp... şi de inspiraţie. În trecut mai aveam şi eu câte o sclipire... Acum, pauză. Dureros...

Campania electorală

După minunatele răspunsuri oferite la campaniile lui Băsescu... de tipul imaginii de mai jos... şi multe altele puţin mai discrete (Trăiţi bine? etc.)...



Se pare că şi "oamenii" lui Băsescu au ceva cu el...




Altfel nu te-ai aştepta să-i fie stricată imaginea într-un stil mare... chiar în centrul capitalei... Credeam că pentru a face o campanie electorală ai nevoie de o facultate... Eu am făcut terminat una dintre facultăţile care ar fi utile în astfel de situaţii... şi probabil că aş avea coşmaruri cu Rogo dacă aş comite-o în halu' ăsta... Este suficient să te plimbi pe cealaltă parte a străzii (lucru necesar pentru a putea vedea IMENSA imagine...) şi astfel observi că... Băse este foarte frumos luminat şi are nişte ochi... interesanţi (sau o fi felinaru'?)...

Mă rog... oamenii care au făcut campania cu siguranţă au şi multă experienţă deci... n-am eu dreptul să comentez... Clar :))

PS: n-am nimic cu Băsescu... este vorba strict de persoana/persoanele care s-a ocupat de campanie...

Ziua perfectă...

Începe cu trezitul la ora 7... O plăcere în fiecare zi... Se adaugă un întors din drum pentru a ocoli o scârbă împuţită de câine... Apoi? Se ia una bucată autobuz... şi una bucată amendă că e expirat abonamentu* de alaltăieri... Amenda? Datorată unei scârbe ordinare care tre' să-şi facă norma de amenzi cât mai repede să poată să ia după şpagă linistită.

Aşa... după cele de mai sus... Se adaugă căutarea printre rapoarte... pentru găsirea celui potrivit pentru a îndeplini cerinţele de la muncă. Nu sunt suficiente? Se adaugă un imbecil care vine cu cerinţe stupide (să aduni mailurile la aproape 130 hoteluri dintr-o ţară) şi nişte colegi foarte dispuşi să te ajute... sau nu.

Tot nu-s suficiente? Atunci hai să adăugăm şi o veste frumoasă... Posibilitatea de a veni la muncă de sărbători pentru a face munca altora... YEY! Life is wonderful!

* abonamentul nu este reîncărcat din următoarele motive:
- unele facultăţi uită că studenţii lor au nevoie de carnet să-şi ia căcatul de abonament
- unii profesori uită să le dea drumu studenţilor/masteranzilor când se termină ora
- unele persoane care se ocupă cu reîncărcarea abonamentelor închid la ora 20:30
- unele persoane au un program de căcat... şi nu reuşesc să ajungă la timp la cei menţionaţi la liniuţa anterioară

De la muncă...

Cică-s la muncă... Dar evident nu am treabă ca altfel n-aş fi stat să scriu pe blog. Ce face un om care nu are treabă? Intră pe meebo şi freacă duda.

Mi se cere o definiţie a frecăii dudei... Păi... să vedem... e fix ce fac eu acum... Mda... am fost foarte clară, ştiu.

E trei juma... Aştept să se facă cinci juma să pot să plec spre casă... Că deh, azi nu merg la facultate (Yeeeey :D). Încă două ore... Poate se rezolvă totuşi azi problema cu progrămelele mele să pot să scot şi eu nişte rapoarte să mai treacă timpul... Scosul de rapoarte e fun.

Momentan... Stau şi respir... Booooooring.

Monotonie...

De ceva timp, parcă toate zilele sunt la fel... Devine cam aiurea să mă trezesc în fiecare zi la aceeaşi oră, să merg în fiecare dimineaţă la muncă, să merg (aproape) în fiecare zi la masterat...

Probabil că d-asta fac aştia de la METROREX grevă, să ma scoată din monotonie: trezit mai devreme, drum mai lung spre muncă... Mă rog, măcar m-a salvat o colegă şi mâine mergem cu maşina ei...

Mai trebuie să menţionez şi gestul (de apreciat) al firmei la care lucrez, care s-a oferit să ne deconteze taxi-urile până la muncă în această perioadă nefericită când traficul în Bucureşti va fi absolut... demenţial.

Să vedem câte ore o să facem mâine pe drum...

Despre telefoane...

Făceam şi eu zapping pe internet... cum fac tot mai rar în ultima vreme... şi am găsit un articol interesant. Este vorba despre un concurs şi... chiar dacă m-am trezit în ultima zi, asta este, particip şi eu. Subiectul: telefoanele mobile...

Atunci când mă gândesc la telefoane mobile... trebuie să recunosc că prima idee care-mi trece prin cap este că sunt o maniacă. În fiecare an îmi schimb telefonul. De ce? Tot timpul apare ceva nou... care mă atrage mai mult decât ce am în acest moment. Deşi în general îmi cumpăr telefoanele de la magazine specializate precum Germanos (ultimul telefon de la ei l-am luat), mi s-a întâmplat să iau şi de la lume care avea de vânzare. Prefer totuşi magazinele specializate (probabil că aşa va fi şi cu următorul telefon), îmi place să am factură, garanţie la telefon...

După cum am precizat într-un articol anterior, nu sunt fan Orange (dar nici nu am ceva cu ei...). Momentan am un abonament de la Cosmote... pe care este posibil să-l schimb într-un Orange (atât timp cât apare E55-ul la ei :P) după ce expiră contractul de 2 ani cu care m-am ales pentru a-mi lua un N78 :D. Între timp m-am mai informat şi un abonament Panteruţă mi s-ar potrivi destul de bine... minute suficiente... mesaje la fel... net pe telefon... chestii d-astea... Ce operator nu aş alege cu siguranţă? Vodafone, deşi îmi plac şi reclamele lor... Nu mă atrage niciun produs de-al lor... Niciun abonament... Nicio ofertă... Nu vreau să fiu rea dar nu mă identific cu ce promovează ei, deşi am avut la un moment dat un abonament Cent de la Connex.

În legătură cu dealerii, dacă prin cine ştie ce minune rămân la Cosmote, cu siguranţă nu îmi voi lua telefon de la Internity. Am rămas cu un gust extrem de amar după ce am fost cu tata să-şi ia şi el un telefon... şi un individ ne-a răspuns foarte sec că nu există niciunul conform cerinţelor noastre... Ciudat, la 2 minute după aceea am luat un telefon de la Vodafone...

În ceea ce priveşte telefoanele... Am fost o vreme fan Samsung... Acum, probabil că se vede că tind spre Nokia. Trebuie să recunosc că pentru a avea şanse să-mi placă, un telefon trebuie să aibă funcţiile ŞI designul pe care mi le doresc eu... Doar la aceste două mărci am găsit modele care să-mi placă. La capitolul funcţii, telefonul trebuie să aibă cameră foto cât se poate de performantă, WiFi, radio, jocuri... şi probabil încă vreo câteva pe care nu mi le amintesc acum... De ce? Fără ele un telefon mi s-ar părea inutil... La capitolul design... Trebuie să fie subţire, foarte subţire... şi simpatic. Cel pe care-l am acum nu prea îndeplineşte decât partea a doua la design...

Ce pot să fac acum...? Nimic... Doar să aştept să mi se termine abonamentul şi să apară la Orange E55 :D

Campanii de Comunicare

Din toamnă m-am înscris la un masterat (Campanii de Comunicare în Relaţii Publice şi Publicitate). La ce mă aşteptam? Păi... Profesori care să vorbească despre ceva de cunosc deja parţial... Săli de curs normale... Un program aberant...

Cum e de fapt? Parţial profesori interesanţi, de la agenţii importante care prezintă informaţii utile, parţial profesori care-mi spun iar ceva ce ştiu, poate cu mici completări. Săli de curs jenante în care fie nu avem loc... fie murim de frig... fie nu avem pe ce să scriem (că deh, avem săli moderne cu scaune cu măsuţă pentru scris rabatabilă... în unele cazuri)... fie avem nişte scaune bune de mers la dentist (cu spătarul atât de lăsat încât te ia somnul dupa 8 ore de muncă)... Facultatea e la etajul 6... Liftul merge uneori... La ora 20 (atunci când nu merge liftul) - beznă totală şi doar noi coborând pe pipăite scările... Programul este adaptat pe cât posibil nevoilor noastre (cel puţin semestrul acesta).

O alegere bunicică totuşi... Probabil că se putea mai rău.

Despre Orange

Nu sunt fan Orange. Nu am abonament, nu am cartelă... şi nici nu mă atrage în mod special vreun abonament de la ei (recunosc că nu am studiat noile abonamente Panteră, Fluture şi Delfin, poate mi-aş schimba părerea).

Sunt însă destul de atrasă de reclamele lor (poate faptul că-mi plac reclamele dar nu le cumpăr produsul ar trebui să dea de gândit...). Mi se par funny, au o muzică simpatică, dar parcă nu e suficient pentru a-mi face un abonament la ei...

Acum o săptămână am văzut o fază interesantă într-un metrou... Stătea un tip liniştit pe un scaun... în spatele lui, un panou cu o reclamă la Orange. La un moment dat, panoul se dezlipeşte şi-l loveşte pe individ în cap. Omul se ridică liniştit şi lipeşte cu grijă reclama la loc. Oare era client Orange de avea atât de mult respect pentru reclamele lor? Sau se simţea ameninţat de privirea paznicului care era cu doar câţiva paşi mai încolo?

Pisica mea doarme de 8 ore...

Şi nu pare să aibă de gând să se trezească...

Este deja un pic cam enervant... A facut ochi doar cat să pape nişte peşte şi cam atât. Mă rog, faptul că doarme n-ar reprezenta nicio problema dacă n-aş şti că la noapte o să fie un stres.

By the way: pisica - salvată de mama din mâinile unui copil cu ceva probleme care dădea cu ea de pământ pe motiv că are purici... Acum - afară plouă şi ea stă liniştită şi doarme pe pilota mea. Cred că a păpat ceva caca atunci când era mică odată ce a dat aşa un noroc peste ea...

Poşta Română

Deşi iniţial mi-am propus să vorbesc despre altceva, în timp ce mă gândeam la o formulare potrivită pentru acel ceva mi-am amintit de o întâmplare petrecută zilele trecute.

Fiind în curs de angajare, am fost nevoită să-mi scot cazierul... m-am dus frumuşel la poliţie, am vazut că-mi trebuie un timbru fiscal şi o chitanţă de la trezorerie şi am plecat după timbru. Ajunsă la poşta de lângă mine, domnişoarele de acolo m-au îndrumat către o altă locaţie deoarece ele nu mai aveau timbre de 1 leu.

Am plecat către a doua poştă (şi aceasta destul de aproape de mine, dar necunoscută până în acel moment). Când am intrat, domnişoara bătrână de acolo m-a ignorat o vreme... Deh, avea treabă cu un coleg - îi spunea să-i mai aducă şi ei nişte saci când mai trece pe acolo (probabil că n-avea în ce să-şi pună porumbu'). După ce şi-a dat seama că mă uit urât la ea... m-a întrebat ce vreau. I-am răspuns că am nevoie de un timbru fiscal de 1 leu. Răspunsul ei? Lasă banii acolo şi ţi-l dau eu.

Ce pot să spun... Este clar că domnişoara cunoştea sintagma: Clientul nostru, stăpânul nostru. A fost bine instruită pentru a ocupa acel post... Şi nu voia să fure nişte saci, doar îi lua cu împrumut.

RATB + METROREX = ♥ ???

Raspunsul la întrebarea de mai sus este evident: NU... Analizând puţin ce urmăresc, ambii vor ca publicul să-i aleagă pe ei. După enşpe mii de ani au ajuns şi ei la o amărâtă de colaborare (că na, unii tre' să le folosească pe amândouă) 90% praf.

S-au gândit ei aşa puţin ce publicuri are fiecare... şi principala separare ar fi: indivizi fără reducere vs. elevi şi studenţi. Deşi tind să cred că a doua categorie circulă mai mult decât prima cu mijloacele de transport în comun, se pare că pe ei i-a durut în... în... mă rog, ştiţi voi unde.

Aşa... ce s-a întâmplat mai departe? Păi s-au gândit deştepţii ce beneficii să le ofere călătorilor... După ce au analizat numeroasele propuneri concluzia a fost: NICIUNUL sau, mai exact, niciunul elevilor şi studenţilor. Acest public total neinteresant nu are dreptul la o scutire de la alergatul prin oraş. Ce vreau să spun? Dacă vrei să-ţi iei abonamente reduse, tre' să faci fix ce făceai şi până acum. Nu s-a schimbat nimic... Umbli la fel de mult şi nu poţi să-ţi bagi şi METROREX-u pe Cardul Activ...

Pentru cealaltă categorie, lucrurile sunt puţin mai simple - pe cartul menţionat mai sus poţi să bagi şi abonamentul METROREX.

Altceva? Reduceri dacă le iei pe amândouă?! Doamne fereşte... Reduceri dacă iei pe mai multe luni? IDEM...

Şanse să se mai schimbe ceva? Probabil egale cu ZERO.

Ce face un om nebun la 1 noaptea/dimineaţa?

Udă florile.

Cică ma uit la ultimul episod din Scrubs...
După o maare dezamăgire numită Licenţă... în ultimele... multe zile... am tot frecat menta.

Mulţumiri

În această după masă am "lansat la apa" chestionarul meu despre risc... Trebuie să recunosc că am rămas absolut PAF de faptul că, până la ora aceasta, am ajuns deja la 100 chestionare. Aş vrea să vă mulţumesc tuturor pentru timpul acordat. Chiar am rămas profund impresionată.

Merci încă odata!

Reclamă

Limba: Eşti un maaare mincinos!
Ochiu': Hi! Eeeu? Mare?!

Mwahahahahaha =)) mă omoară reclama asta =))
Daaaa... este ora 23:30 şi eu râd singură ca nebuna...

Lucruri simple

Aseară, în timpul unui scurt zapping înainte să mă ia somnul, am dat peste o scenă dintr-un film în care era o sărbătoare (nu m-am prins exact care era ocazia) cu artificii... Nu am rămas prea mult pe acel post, am apucat doar să văd două personaje care (parcă) au spus ceva în spaniolă, după care tipa a plecat...
Imediat, m-a apucat un warm feeling inside, un zâmbet mi-a cuprins chipu (ca-n desene, de la o ureche la cealaltă) şi gândul mi-a zburat la cel mai frumos revelion de pană acum... fără planuri complicate, anul acesta am avut parte de un du-te vino (party, artificii, club)... iar ora 12 m-a surprins în braţele puiului meu privind artificiile... A fost exact ca-n filme/desene... când dispare toată lumea din jurul personajelor, nu mai exista nimeni, nimic... Eram doar noi doi... Yummy... ce romantic...

Ultima zi

Astăzi a fost ultima zi la muncă... Ce pot să zic... deprimantă, ca de obicei... Gândul că nu mă mai întorc este de-a dreptul minunat... păcat de câţiva oameni de acolo... m-am obişnuit totuşi să-i văd zi de zi... Oricum, o să-mi dedic tot timpul "liber" licenţei... şi după... alt job.

Poveste de dragoste

Hai să vorbim despre poveştile de dragoste... de la grădiniţă...
Tocmai mi s-a povestit ceva atât de romantic încât m-am topit... Cică era un băieţel de 4 anişori care-i punea unei fetiţe tot de 4 anişori flori în vestiar. Lalele mai exact...
Uof uof uof... Ce de romantism la vârsta asta...

Aş cere mai multe detalii... Din păcate, trebuie să revin la scumpa mea licenţă...

Te rişti?

Pentru neinspirata mea lucrare de licenţă (cică) o sa vorbesc despre toate riscurile la care sunt expuşi tinerii. Pentru a trage nişte concluzii... am zis eu... că voi realiza un chestionar şi voi studia bloguri şi forumuri... Ei bine... la capitolul chestionar nu stau prea bine. Am încercat să mă gândesc cam la ce riscuri suntem supuşi şi... pauză... mi-au venit în minte câteva întrebări destul de imbecile şi prea puţin relevante... Please heeelp!!! Băgaţi şi voi un post despre acest subiect foooarte interesant, să pot să vă studiez blogurile... Pupz

Căpşunele

Azi, în timp ce mă uitam cu pofta la nişte căpşunele... a început să mă chinuie talentul. Şi iată ce a ieşit:



Cel de mai sus era un "Before"... Iată şi un "After":



Hehehe...

2 zile = 2 examene

I really need some time off... Cât de bine este să stai... şi să freci menta măcar vreo câteva ore...
E... las' că trece şi o să pot să mă relaxez... Încă puţin...

Ce de semne în visul meu...

După o noapte foarte ocupată (de somn şi vise)... m-am trezit cu tot ce am visat în cap... În urma unei analize a elementelor din vis, se pare (conform mareţului Internet) că am o mare nevoie de a-mi fi recunoscute meritele şi că trebuie să analizez mai bine realitatea. De asemenea, nu ma simt bine în mediul în care mă aflu... În ciuda acestei situaţii, cică-s optimistă (probabil din cauza sentimentelor sincere şi a relaţiei sentimentale plăcute de care am parte), dar trec printr-o perioadă în care sunt foarte emotivă... Uof... Vai de mine...

Travian

Pe 4 mai se resetează serverul 6... Tentaţia a fost prea mare, motiv pentru care îşi bagă şi matsa coada pe acolo. La câte am pe cap, probabil că n-o sa mă ţină decât vreo câteva zile dar na... nu am rezistat. Ce pot să fac?
D-abia aştept să găsesc nişte ferme şi să le duc la disperare. După care, probabil că o să urmeze un mass... "Cedez cont pe s6!!!"
Încă două zile...

Right round

N-am rezistat, trebuie să postez acest video... prea tare melodia...

Fazanul argus...

Astăzi am citit despre fazanul argus, o specie foarte interesantă în cadrul căreia femela îşi alege masculul în funcţie de lungimea... penelor, desigur (la ce vă gândeaţi?). Aceste păsări simpatice au penele atât de mari şi de grele încât nu mai pot zbura şi, în consecinţă, nu se pot apăra de prădători. Din cauza femelelor, această caracteristică se va menţine până când toţi fazanii vor fi incapabili de a mai scăpa atunci când sunt atacaţi...

Aici găsiţi o poză cu un astfel de exemplar, îndrăgit probabil de femele

Interesantă este declaraţia biologului Oskar Heinroth: "Alături de aripile fazanului argus, ritmul de muncă al omului occidental este produsul cel mai stupid al selecţiei intraspecifice"...

PS: nu vă gândiţi la un elefant galben... şi nu căutaţi pe net ce înseamnă pene în spaniolă...

Lalele

Îmi place foarte mult primăvara... Peste tot flori...